Cum te poăi infecta cu diareea călătorului?
Fie că avem de făcut o călătorie în scop de afaceri, fie că mergem în vacanță, stresul de a nu avea probleme de sănătate ne face puțin mai anxioși.
Pentru cei care călătoresc dintr-o țară dezvoltată într-o țară în curs de dezvoltare riscul apariției de diareea călătorului este mare.
Ce este diareea călătorului?
Diareea călătorului se definește prin prezența a trei sau mai multe scaune neformate pe zi (de cele mai multe ori apoase și foarte numeroase), asociate cu dureri abdominalele colective, balonare, uneori greață și vărsături la o persoană care călătorește dintr-o țară dezvoltată (cu risc scăzut) în special către zonele subdezvoltate sau în curs de dezvoltare (risc înalt).
Persoanele care locuiesc în zonele cu risc înalt nu se îmbolnăvesc deoarece organismul lor este obișnuit cu agenții infecțioși incriminați în apariția diareii călătorului.
Există regiuni cu risc scăzut (ex: SUA, Canada), cu risc intermediar (Europa Centrală și de Est) și cu risc înalt (Africa, Asia sau Mexic).
Riscul de apariție a diareii călătorului ține nu numai de regiunea unde are loc călătoria, ci și de anotimpul în care are loc aceasta, incidența fiind mai mare în perioadele călduroase sau ploioase.
Diareea călătorului – Cauze
Uneori, diareea călătorului apare ca urmare a stresului legat de călătorie sau de schimbarea dietei, dar, cel mai frecvent, se datorează unui agent infecțios (bacterie, virus sau parazit).
Etiologia bacteriană este cel mai frecvent întâlnită (80-90%cazuri), în timp ce etiologia virală (reprezentată mai ales de norovirusuri) și parazitară sunt incriminate într-un număr mult mai mic de cazuri.
Etiologia poate fi sugerată de zona în care se află călătorul, deoarece unele microorganisme sunt mai frecvent întâlnite în anumite regiuni (conform datelor epidemiologice) ex: EC este incriminată in aproximativ jumătate dintre cazurile de diareea călătorului diagnosticate în America Latină și Africa; Campylobacter jejuni, Salonella spp şi Sgigella spp sunt mai des incriminate în Asia, iar Giardia lamblia este mai des întâlnită în Nepal.
Care este sursa de infecție?
Cel mai adesea, sursa de infecție este reprezentată de igiena defectuoasă a mâinilor, a apei de băut (inclusiv a cuburilor de gheață) și a alimentelor ingerate (mâncare crudă sau insuficient preparată termic, alimentele ușor perisabile-lapte, pește, fructe de mare, icre, fie al celor care se folosesc de regulă proaspete, dar pentru care nu se respectă condițiile de sanitație-legume, fructe).
Factori predispozanți în apariția diareii călătorului:
- Vârsta: fiind mai frecventă la copiii mici sau la tinerii cu vârsta între 21 și 29 de ani
- Grupa de sânge: mai des întâlnită la pacienții de grup 0I
- Bolile asociate: pacienții cu gastrectomie, cei care utilizează cronic IPP (medicamente care inhibă secreția de acid în stomac), cu imunodeficiențe sau care urmează anumite tratamente imunosupresoare
Care sunt semnele și simptomele diareii călătorului?
Diareea călătorului poate fi ușoară sau severă. Majoritatea persoanelor care dezvoltă boala prezintă simptomatologie în primele 2 săptămâni, cel mai frecvent în primele 2-3 zile de la sosirea într-o țară în curs de dezvoltare.
Simptomul dominant, prezent întotdeauna este diareea, asociată cu tenesme rectale, durere abdominală colicativă (crampe-80% cazuri), balonare, uneori greață (10-25%cazuri), vărsături și/sau febră (10-15% cazuri), simptome/semne clinice de deshidratare (gură/tegumente uscate, uneori chiar oligurie, tulburări de ritm cardiac), astenie și anorexie(lipsa poftei de mâncare).
Forma clasică de diareea călătorului este determinată de E. coli enterotoxigen, debutul bolii fiind la 3-5 zile de la sosirea persoanei în regiunea la risc și se caracterizează prin apariția de scaune apoase, numeroase, asociate cu dureri abdominale, astenie și anorexie.
Mai rar (1-3% din cazuri), diareea călătorului poate fi produsă de Campylobacter jejuni sau Shigella spp., pacientul prezentând scaune diareice cu mucus, sânge și, în cazurile mai severe, chiar puroi, asociate cu febră și tenesme rectale.
Cele mai „zgomotoase“ forme clinice de diareea călătorului sunt cele produse de virusuri (frecvent norovirusuri și rotavirusuri), caracterizate prin debutul rapid, numărul mare de scaune diareice apoase, asociate cu greață, vărsături, deshidratare masivă și doar rareori febră (diaree de tip holeriform).
Diareea de cauza parazitară se caracterizează prin debut tardiv, durata mai lungă a unei simptomatologii nu foarte zgomotoase în care un loc principal îl ocupă eructațiile, greața și vărsăturile, precum și răspunsul nesatisfăcător la măsurile obișnuite de tratament.
Cum se stabilește diagnosticul?
Diagnosticul se face pe criterii clinice (simptomatologie) și anamnestice (persoana care călătorește dintr-o țară dezvoltată într-o țară cu risc).
Se pot efectua o serie de analize de sânge (mai ales în cazul în care persoana prezintă semne de deshidratare severă sau alterare importantă a stării de sănătate), examene din scaun (coproparazitologic și coproculturi), darde regulă nu se așteaptă rezultatul coproculturilor și antibiogramei întrucât acestea durează și în 25-50% dintre cazuri nu se identifică agentul cauzal.
Ce avem de făcut?
Rehidratare cu cât diareea este mai severă, cu atât riscul de deshidratare este mai mare. Odată cu scaunele frecvente, pierdeți din organism nu doar apă ci si electroliți, sodiu, potasiu, bicarbonate, zaharuri.
Copiii, persoanele vârstnice sau cele cu imunitate scăzută sunt cele mai expuse acestui risc.
- apă (îmbuteliată sau fiartă și apoi răcită), ceaiuri
- soluții de rehidratare (există pulberi care se reconstituie).
Dacă nu aveți la dispoziție aceste soluții, vă puteți prepara singuri astfel:
- ½ linguriță de sare
- ½ linguriță bicarbonat alimentar
- 4 linguri zahăr
- 1 litru apa îmbuteliată sau fiartă (minimum 3 minute) și răcită
Lichidele trebuie să le beți în cantități mici, pe parcursul întregii zile (dacă veți bea o cantitate mare, pot să apară vărsăturile).
Dieta
Atâta timp cât scaunele sunt diareice este bine să consumați:
- orez (ideal ar fi mucilagiu de orez),
- pâine prăjită sau uscată (veche, nu pâine proaspătă)
- covrigei sărați sau sticksuri
- banană sau mere coapte
De asemenea, daca nu prezentați vărsături, puteți manca, morcov bine fiert, telemea de vacă.
Acest regim trebuie să-l țineți atâta timp cât persistă diareea, apoi puteți reveni la dieta normală (evitând însă laptele, prăjelile, tocăturile, băuturile care conțin cofeină, murăturile, condimentele picante cel puțin 1 săptămână).
Trebuie să iau medicamente?
În funcție de severitatea simptomelor, puteți lua antispastice, antialgice. De asemenea, puteți lua inhibitori de motilitate (ex. loperamid) dar DOAR în asociere cu un antibiotic (evitați să luați un inhibitor de motilitate dacă aveți scaune cu sânge.
Daca simptomatologia se agravează, întrerupeți administrarea inhibitorului de motilitate. Prebioticele pot fi administrate atât pe parcursul diareii cât și 1-2 săptămâni după ce aceasta s-a remis.
Când trebuie să luați antibiotic?
Diareea călătorului este o afecțiune autolimitantă (de obicei, doar cu măsuri de dietă se oprește spontan).
Totuși, întrucât în peste 90% dintre cazuri etiologia este bacteriană, se poate iniția antibioterapia (cel mai adesea empiric-nu se așteaptă rezultatul antibiogramei/nu se efectuează teste din scaun).
În această afecțiune, cele mai recomandate antibiotice sunt fluorochinolonele (oflxacina, norfloxacina, ciprofloxacina sau levofloxacina), rifaximina-a sau azitromicina. Durata tratamentului este de 3-5 zile.
Întrucât într-o călătorie este posibil să nu ai acces imediat la îngrijiri medicale, este recomandat ca înainte de o astfel de deplasare să discuți cu medicul de familie care îți poate prescrie un antibiotic pe care să-l iei dacă va fi cazul.
Când trebuie să vă îngrijorați?
- dacă scaunele diareice sunt numeroase și sunt prezente de cel puțin 24 ore
- dacă aveți sânge în scaun
- dacă aveți febră sau frisoane
- dacă prezentați vărsături numeroase
- dacă suferiți de alte afecțiuni care ar putea să se agraveze în condițiile unei deshidratări (ex: afecțiuni cardio-vasculare)
Să nu uităm ca persoanele cele mai vulnerabile sunt copiii mici, vârstnicii, persoanele imunotarate!!!
Câteva reguli carete pot ajuta să previi diareea călătorului
- Spălare rea mâinilor (apă și săpun) des și întotdeauna înainte de masă. Dacă acest lucru nu este posibil, folosește o soluție de mâini dezinfectantă
- Evită să mănânci în locuri în care igiena este deficitară
- Consumă alimente care sunt gătite adecvat. Atenție la fructele de mare!
- Nu consumă alimente păstrate la temperaturi inadecvate (alimentele gătite, lăsate la temperatura camerei, în condițiile unei temperaturi ambientale de peste 32˚C, mai mult de o oră nu mai trebuie consumate);
- Evită fructele și legumele care nu pot fi bine spălate (ex: căpșunele, salată, varză, spanac). De asemenea, nu uita să speli fructele şi legumele pe care le consumi crude, cu apa îmbuteliată sau apă fiartă;
- De preferat să-ți decojești singur fructele (banană, avocado, portocale)
- Bea doar apă îmbuteliată. Folosește apă îmbuteliată și când te speli pe dinți. Dacă trebuie să folosești apa locală, fierbe-o cel puțin 3 minute.
Informațiile prezentate în acest articol nu ar trebui în niciun caz să înlocuiască consultarea unui medic specialist. Sfaturile medicale din acest articol au doar scop informativ.
Îți recomandăm să citești și articolul Fisurile anale și tratamentul acestora
Pe curând,
Echipa PulsMedica
Pingback: Fisurile anale și tratamentul acestora - PulsMedica