Ce este depresia, cum se manifestă și cum se poate trata?

Depresia este o perturbare a stării de dispoziție!

Depresia este definită ca fiind o stare afectivă generală, de fond, care reflectă starea de funcționalitate a organismului, fiind rezultanta tuturor impulsurilor extero, intero și proprioceptive conștientizate sau insuficient conștientizate.

Dispoziția fiind, deci, determinată atât de gradul de adaptare la ambianță, cât și de starea subiectivă precedentă, care înglobează atât elemente anterior conștientizate, cât și elemente insuficient conștientizate.

Din această definiție complexă rezultă că dispoziția este dependentă, atât de factori interni, cât și externi, că poate suferi modificări cantitative sau calitative, că urmează concordant sau nu conținutul ideativ și că suferă diferite influențe, atât din partea factorilor psihologici cât ăi organici.

Depresia (hipertimia negativa) este caracterizată printr-o puternică trăire, printr-o participare afectivă intensă, cu sentimentul durerii morale, al inutilității și devalorizării.

Dispoziția deprimată, conținutul perceptual cenușiu, lipsit de voioșie, uneori neclar (. . ca prin fum, ca prin ceață. . . ), ideația lentă cu conținut trist, dureros, se exteriorizează pe plan motor printr-o inhibiție marcata sau printr-o neliniște anxioasa.

Mimica sau pantomimica exprimând concordant conținutul dureros al trăirilor afective.  

În tot ceea ce simte și trăiește, depresivul întrezărește nenorocirea, prevestirea de rău, conștiința lui actualizând aproape exclusiv trăirile cu conținut neplăcut, trist sau amenințător.

Simptomatologia depresivă este una din formele de tulburare psihică întâlnita extrem de frecvent, începând cu sindroamele nevrotice din bolile somatice până la fazele depresive ale tulburării bipolare (anterior numită psihoza maniaco-depresivă), unde îmbracă forma cea mai autentică.

Din punct de vedere al mecanismului neurobiologic implicat, depresia se poate clasifica în următoarele forme:

• depresia astenică
• depresia inhibată (akinetica) ce asociază și disfuncție cognitivă
• depresia anxioasă cu risc suicidal crescut
• depresia ostilă asociată cu factori de comorbiditate (adicție, agresivitate, impulsivitate, suicid violent; survenind pe un anumit patern de personalitate)

Tehnicile moderne de biologie moleculară au permis precizarea mai exactă a rolului factorilor de susceptibilitate genetică în determinismul tulburărilor afective.  

Studiile epidemiologice au evidențiat o creștere progresivă a prevalentei tulburărilor afective în cadrul populației generale.

Referitor la suportul neurobiologic, trebuie avută în atenție coexistența, la același individ, a unei vulnerabilități genetice cauzate de anumiți factori de risc.

Factori care intervin prin sumare și la o anumită vârstă determină o patologie afectivă cu relevanță macroscopică sub diferitele ei forme clinice și entități subsindromice.  

Interacțiunea factorilor genetici cu cei de mediu pare a fi decisivă, astfel încât un eveniment de viată important poate determina un răspuns neuro-endocrin inadecvat, la rândul său, acesta poate modifica reglarea și exprimarea uneia sau a mai multor gene.

Evidențierea caracterului familial al unor tulburări afective (inclusiv și mai ales depresia) a fost un argument important în acceptarea implicării factorilor de risc genetici în etiologia acestora.

În concluzie, depresia este un sindrom, mai precis poate avea mai multe cauze și poate coexista împreuna cu multe alte tulburări psihice sau somatice.  

Manifestarea clinică poate îmbracă diverse forme, în funcție de mecanismul neurobiologic afectat, de unde rezultă și necesitatea strictă a unui tratament individualizat.

Tratament care să țină cont nu numai de forma clinică actuală, cât și de personalitatea individului, condițiile și stilul de viată actual, dar și de capacitatea acestuia de a înțelege că medicamentele nu rezolvă în totalitate tulburarea, fiind necesar suport psihologic, familial și social.

Articol scris de dr. Aurora GIOSA, Medic Specialist Psihiatrie.

Informațiile prezentate în acest articol nu ar trebui în niciun caz să înlocuiască consultarea unui medic specialist. Sfaturile medicale din acest articol au doar scop informativ.

Îți recomandăm să citești și articolul Anxietatea

Pe curând,

Echipa PulsMedica