Despre sensibilitatea non-celiaca sau intoleranța la gluten

intoleranța la gluten

Este intoleranța la gluten moștenită sau dobândită? Poate fi evitată o declanșare?

Enteropatia glutenica sau intoleranța la gluten este o afecțiune cronică intestinală frecvent întâlnită atât la copii, cât și la adulți.

Este o afecțiune cronică, ceea ce înseamnă că în prezent nu este cunoscut un tratament eficient care o poate vindeca, iar in lipsa unei alimentații corespunzătoare afecțiunea poate avea exacerbări mai mult sau mai puțin grave.

Enteropatia glutenica este caracterizata prin atrofie vilozitara (ștergerea pliurilor specifice mucoasei intestinale) și sindrom de malabsorbtie (clinic și biologic).

Adică absorbția substanțelor importante din alimente este perturbată, ceea ce duce la carențe alimentare, prezentarea clasica fiind reprezentata de:

  • diaree
  • steatoree
  • durere abdominală
  • meteorism
  • flatulență
  • pierdere în greutate
  • astenie

Apărute ca urmare a expunerii mucoasei intestinale genetic susceptibilă la contactul cu anumite proteine din dietă, generic denumite gluten, conținute în grâu, secară sau orz.

Riscul apariției intoleranței la gluten este crescut în cazul familiilor cu antecedente heredo-colaterale semnificative, mai precis atunci când un părinte, frate, bunic sau mai mulți membrii ai aceleiași familii suferă de această afecțiune.

10 % dintre persoanele care au o rudă de gradul întâi cu boala celiaca (enteropatie glutenica), dezvoltă la un moment dat intoleranța la gluten.

În cazul persoanelor predispuse genetic, boala celiaca poate fi declanșată de diferiți factori de mediu, inclusiv infecțiile virale și bacteriene.

Prin urmare, este atât o boala autoimună moștenită cât și o boală declanșată de contactul mucoasei intestinale cu alimente bogate în gluten.

În prezent, intoleranța la gluten este cea mai frecventă afecțiune indusă de nutrimente la adult.

Ea răspunde prompt (ameliorare clinică rapidă, în câteva zile – săptămâni, restaurarea lentă a morfologiei intestinale – 2-3 luni) la excluderea glutenului/cerealelor “toxice” (imunogenice) din dietă, fiind singura afecțiune care este tratată exclusiv prin dietă.

Cu toate că boală celiaca nu poate fi 100% prevenită, o dietă fără gluten îi poate întârzia apariția.

Este recomandat evitarea consumului de produse lactate care pot declanșa simptomele, ca apoi, după începerea alimentației fără gluten, acestea să fie reintroduse treptat, dar neapărat doar după vindecarea leziunilor intestinale.

  • De asemenea, este indicata investigarea rudelor de gradul I, pacienților cu Diabet Zaharat tip I și alte afecțiuni autoimune asociate
  • Screenigul constă în dozarea de anticorpi: Ig A transglutaminaza, Ig A antiendomisum și Ig A antigliadina
  • Dacă testele imunologice sunt pozitive, se realizează biopsia intestinală pentru confirmarea diagnosticului

Pacienții cu enteropatie ar trebui să respecte câteva reguli ce țin de dietă, dintre care menționam:

  • Excluderea alimentelor provenind din grâu, secară sau orz
  • Ovăzul este permis, cu condiția ca acesta să nu fie contaminat cu gluten în cursul măcinării, ambalării sau depozitarii
  • Permise, înlocuind cerealele “toxice”: porumb, orez, cartofi, soia, tapioca, amidon, hrișca etc.
  • Vă recomandăm să verificați cu atenție etichetele, respectiv simbolul “gluten-free” la preparatele industriale și citirea atentă a tuturor ingredientelor din preparatele procesate industrial/comercial
  • Amidonul pur, necontaminat este permis
  • Orice formă de bere este strict interzisă! Vinul sau băuturile distilate sunt permise cu limită.
  • Atenție la utilizarea glutenului ca aditiv, conservant și stabilizator alimentar

Informațiile prezentate în acest articol nu ar trebui în niciun caz să înlocuiască consultarea unui medic specialist. Sfaturile medicale din acest articol au doar scop informativ.

Îți recomandăm să citești și articolul Diabetul și alimentația junk-food

Pe curând,

Echipa PulsMedica

This Post Has One Comment

Lasă un răspuns